Leonardo s-a născut pe 15 aprilie 1452 în oraşul Vinci şi este cunoscut pentru numeroasele sale creaţii, printre care şi tabloul Mona Lisa. Cum se obişnuia în acele vremuri, un om nu era restrâns la un domeniu, Da Vinci fiind, printre altele, scultpor, anatomist, inventator şi inginer, scrie War History Online.
A arătat talent artistic încă din copilărie şi a avut norocul de a fi ucenicul cunoscutului maestru renascentist Andrea Del Verrocchio.
În 1499, după mai mulţi ani, când trăia în Milan şi când reputaţia lui Leonardo era deja stabilită, oraşul a fost asediat de francezi, iar Leonardo s-a mutat în Veneţia. Aici a găsit muncă de arhitect şi inginer militar. În ciuda convingerilor sale, contextul dificil îl făcea să nu poată refuza munca plătită.
Totuşi, detaliile proiectelor arată că Da Vinci nu era numai înaintea timpului său, ci şi cu un pas înaintea angajatorilor.
Tancul
Vehiculul rotund, cu tunuri dispuse la 360 de grade, este precursorul tancului modern. Blindajul de lemn şi metal este curbat pentru a devia proiectilele.
Credit: Wikipedia
Fără beneficiile motorului, cea mai mare problemă a tancului lui Da Vinci şi motivul pentru care nu a fost pus în funcţiune este că era prea greu pentru deplasare. Deşi caii reprezentau o posibilitate, Leonardo s-a temut de comportamentul acestora într-un spaţiu închis şi a optat pentru puterea umană. Era nevoie de opt oameni pentru a pune sistemul în funcţiune.
Tancul nu a intrat în producţie, dar dacă acest lucru se întâmpla, se descoperea că nu putea fi folosit. Deşi se pare că fiecare aspect a fost gândit în amănunt, reconstituirile moderne au scos la iveală că sistemul de deplasare era pus invers, iar tancul nu se putea mişca înainte.
Aceasta pare o greşeală improbabilă din partea lui Da Vinci, de aceea se speculează că a sabotat intenţionat proiectul – lucru rămas nedescoperit de angajatorii săi.
Arbaleta
La fel ca tancul, aceasta avea în principal menirea să sperie inamicul decât să fie eficient. Arbaleta montată pe două roţi care putea lansa pietre sau proiectile incendiare este însă un proiect cu un principiu vechi. Spre exemplu, romanii foloseau baliste care aveau o funcţie asemănătoare.
Credit: Wikipedia
Sistemul de tragere creat de Leonardo era complex, iar schiţele arată că se remarca prin ineficienţă. Probabil Leonardo spera ca inamicul să fie îndeajuns de intimidat încât să se retragă, fără să fie nevoie de distrugeri pentru a asigura o victorie.
Mitraliera
Maşina lui Leonardo cu 33 de ţevi poate fi văzută ca precursorul artileriei moderne şi este printre primele exemple unde se încearcă creşterea în rapiditate a focului. Ţevile de acelaşi calibru erau dispuse în trei rânduri a câte 11 fiecare şi erau montate pe două roţi.
Credit: Wikipedia
„Orgiile” puteau avea un foc susţinut: atunci când un rând trăgea, în locul lui venea altul deja încărcat, în timp ce primul era răcit şi reîncărcat, urmând un ciclu de acest fel care asigura o putere de foc impresionantă pentru acea vreme.
Sistemul era însă complicat de folosit, iar în acele vremuri utilizarea prafului de puşcă nu era tocmai o tehnologie sigură, iar o putere crescută de foc însemna şi riscuri crescute.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Ciudăţeniile unui geniu: Leonardo da Vinci şi programul său eficient de somn
Unde a ajuns „Salvator Mundi”, cel mai scump tablou din lume, realizat de Leonardo da Vinci